De-ai lua pe umăr crucea, după Domnul de-ai porni,
/: fericire, fericire nici nu ştii câtă-ai găsi! :/
În a’ vieţii clipe grele, când străin ai suspina,
/: mângâiere, mângâiere nici nu ştii câtă-ai afla! :/
De-ai zăcea zdrobit în chinuri, să te scoli te-ar sprijini,
/: alinare, alinare duhului ţi-ar dărui. :/
Alungat de-ai fi pe lume și de spinii urii-mpuns,
/: bucurie, bucurie ți-ar da harul Său de-ajuns! :/
Dar de-ai fi stăpîn pe-o lume și pe aurul din ea,
/: fericirea, fericirea ce-o dă El, tu n-ai avea! :/
Fericit ești lângă Domnul chiar cu lacrimi pe obraz,
/: bucurie, bucurie se va face-al tău necaz! :/